chet baker

now browsing by tag

 
 

Despre doi artisti interesanti care m-au marcat

chet-baker

Ii datoram mult lui Chaptal, care a inventat putin, dar a avut bunul gust de a se cantona in meseriile care li se potrivesc mediocrilor: a fost ministru de Interne si profesor. A dat numele sau indulcirii cu zahar a mustului fert inainte de mentatie. O “chaptalizare” poate interveni cand mustul nu e destul de dulce pentru un a garanta vin bun; si chiar daca se condamna toate excesele la care poate duce adaosul zahar (el deschide calea a tot felul de falsificari de vinuri), nu vad deloc de ce am fi in mod integristi unei operatii care, daca e practicata cum se cuvine, poate imbunatati buchetul unui vin.

Chet Baker isi instaleaza microfonul in palnia trompetei. Canta la instrument asa cum canta vocal, intr-un suflu scurt, dar fara sfarsit. Nu-si forteaza niciodata vocea. Dimpotriva, o coboara pana intr-atat, incat ni se pare ca se va fisura, se va marunti, aproape ca va disparea. Unii ascultatori il gasesc trist, dar se insala. Chet Baker e melancolic. Daca nu-i trist, e deoarece canta: atacuri domoale, o tehnica retinuta, care refuza anumite facilitati ale virtuozitatii; o melodie fluenta, alunecand fara efort de la o nota la alta, in acel legato care i se pare atat de simplu cuiva care n-a cantat niciodata la vreun instrument. Canta intotdeauna incet. Canta intotdeauna sezand. Se drogheaza adesea, si din greu, dar nu asta il impiedica sa stea in picioare. Daca se apleaca atat de mult asupra instrumentului sau e fiindca viseaza sa dispara in mustiucul lui, sa se cufunde in delta fluviu, sa ca se inece in muzica. In octombrie 1953, inregistreaza doua cantece melancolice: ,,The Thrill Is Gone” si “I Fall in Love Too Easily”.

Read the rest of this page »