Un mare pictor si o lectie de viata

hokusai

In prefata unei carti, Hokusai scrie: “Inca de la varsta de 6 ani aveam mania de a desena forma obiectelor. Pe la 15 ani, publicasem o puzderie de desene, dar tot ce am produs inaintea varstei de 70 de ani nu merita luat in consideratie. Abia la varsta de 73 de ani am inteles intr-o anumita masura structura naturii adevarate, a animalelor, plantelor, pasarilor, pestilor si insectelor. Prin urmare, la varsta de 80 de ani voi fi facut si mai multe progrese; la 90 de ani, voi patrunde misterele lucrurilor iar la 100 de ani, cu siguranta voi fi ajuns la grad de minunatie, iar cand voi avea 110 ani, la mine, fie un punct, fie o linie – totul avea viata. Avea 75 de ani cand scria si 89 cand a murit in 1849. Numea lucrarile sale pur si simplu manga, iar el a realizat peste treizeci de mii manga, ceea ce inseamna: desene de doi bani.

Lectia de viata este simpla: multi se cred artisti si nu au nici macar varsta majoratului. iar cand ajung undeva pe la 25 de ani deja corporatii imense care dau faliment din faza incipitala. Oamenii nu mai stiu sa se aprecieze suficient. Lectia de viata este dura dar clara si de folos.
Nascut in capitala Edo (actualmente Tokio) cu prenumele Tokitarō, a folosit in timpul vietii mai multe pseudonime, numele de Hokusai incepand sa il foloseasca in 1796. Din 1798 isi va semna picturile si stampele cu numele Hokusai, ilustratiile publicate pe bani proprii le va semna cu numele Tasumasa, ilustratiile unor scrieri de fictiune le va semna cu numele de Tokitarō, iar alte stampe sau carti comerciale le va semna cu numele de Kakō (sau Sorobeku). in 1800 incepe sa isi spuna Gakyōjin Hokusai („Hokusai cel nebun dupa pictura”).
La varsta de 18 ani merge in ucenicie la pictorul Shunshō Katsukawa, unde dupa doar un an de studii va crea o serie de portrete bine-reusite ale unor actori ai vremii. Dupa ce Katsukawa decedeaza in 1792, Hokusai se pare ca renunta sa mai picteze actori ca protest ca nu a fost numit el sa conduca scoala lui Katsukawa, ci un alt elev al maestrului, Shun’ei Katsukawa.

In 1812 se imprieteneste cu Gekkotei Bokusen (1775-1824) (care-i va deveni ucenic si viitor colationar al lucrarilor lui Hokusai), prietenie care va rezulta in seria de carti ilustrate care au devenit cunoscute sub numele Hokusai Manga. Ele au fost publicate intre 1814 si 1834 la Nagoya.
Seria Fugaku sanjūrokkei („36 de imagini ale Muntelui Fuji”) a inceput sa fie publicata in 1831, seria Fugaku hyakkei („100 de imagini ale Muntelui Fuji”) incepe sa fie publicata cam in 1834, iar ultima mare serie de stampe Hyakunin isshu uba ga etoki („Ilustratii pentru 100 de poeme”) incepe sa fie publicata pe cand se retrasese de la Edo la Uraga, pe peninsula Miura, la sud de Tokio, intre 1834 si 1836. Aceasta ultima serie, care avea ca intentie sa ilustreze toate cele 100 de poeme din colectia Hyakunin isshu n-a fost niciodata dusa la sfarsit, fiind sistata dupa cea de-a 27-a ilustratie.

Despre doi artisti interesanti care m-au marcat

chet-baker

Ii datoram mult lui Chaptal, care a inventat putin, dar a avut bunul gust de a se cantona in meseriile care li se potrivesc mediocrilor: a fost ministru de Interne si profesor. A dat numele sau indulcirii cu zahar a mustului fert inainte de mentatie. O “chaptalizare” poate interveni cand mustul nu e destul de dulce pentru un a garanta vin bun; si chiar daca se condamna toate excesele la care poate duce adaosul zahar (el deschide calea a tot felul de falsificari de vinuri), nu vad deloc de ce am fi in mod integristi unei operatii care, daca e practicata cum se cuvine, poate imbunatati buchetul unui vin.

Chet Baker isi instaleaza microfonul in palnia trompetei. Canta la instrument asa cum canta vocal, intr-un suflu scurt, dar fara sfarsit. Nu-si forteaza niciodata vocea. Dimpotriva, o coboara pana intr-atat, incat ni se pare ca se va fisura, se va marunti, aproape ca va disparea. Unii ascultatori il gasesc trist, dar se insala. Chet Baker e melancolic. Daca nu-i trist, e deoarece canta: atacuri domoale, o tehnica retinuta, care refuza anumite facilitati ale virtuozitatii; o melodie fluenta, alunecand fara efort de la o nota la alta, in acel legato care i se pare atat de simplu cuiva care n-a cantat niciodata la vreun instrument. Canta intotdeauna incet. Canta intotdeauna sezand. Se drogheaza adesea, si din greu, dar nu asta il impiedica sa stea in picioare. Daca se apleaca atat de mult asupra instrumentului sau e fiindca viseaza sa dispara in mustiucul lui, sa se cufunde in delta fluviu, sa ca se inece in muzica. In octombrie 1953, inregistreaza doua cantece melancolice: ,,The Thrill Is Gone” si “I Fall in Love Too Easily”.

citeste pana la capat »

Printre apusurile vii ale zilelor trecute

Astaire-Fred

Poetii si pictorii sunt cei care ne-au invatat sa gustam melancolia asfintiturilor de soare, Hugo si Poussin, Verlaine si Le Lorrain. Realul e rodul nascociri. Iata in schimb o povata: Fred Astaire a asistat intr-o zi la finala unui turneu de tenis profesionist, de la care a plecat foarte contrariat: la scorul de 5-4 intr-un set care nu era in mod necesar ultimul, unul dintre cei doi jucatori lasase bratele in jos si sfarsise prin a pierde.

citeste pana la capat »

Tablourile si online-ul, doua concepte paralele care se intersecteaza in mediul virtual

La inceputurile ei, arta, in forma sa rudimentara-niste bijuterii din Africa de Sud si obiecte gravate, foarte vechi, dar si obiecte de lemn sau scule din oase din Paleolitic-se imbina in mod armonios cu nevoile de zi cu zi, omul din preistorie si mai apoi, mai tarziu, din Evul Mediu, devenind in timp un iubitor de frumos, in toate formele lui, cultivand din generatie in generatie arta ca pe o forma de exprimare a celor mai ascunse stari si sentimente.

citeste pana la capat »

Cele doua laturi stiute ale artei

Cand scriu sau citesc nu ma simt deloc singura, ma sim

citeste pana la capat »

Artmaniacs – tablouri canvas de calitate

artmaniacsUna dintre modalitatile preferate astazi pentru decorarea une case sunt tablourile canvas. Fie ca vorbim despre peretii camerelor sau despre zone decorative anume construite, cum ar fi un perete fals, fara scop separator, ci doar cu scop decorativ, sau despre casa scarii, romanii au facut o adevarata pasiune pentru printurile canvas, mai ales ca au si o multime de optiuni din care sa aleaga in ceea ce priveste tema acestora.

citeste pana la capat »

Despre trairile unui artist

Un artist nu are nevoie de dragoste, de familie, de prieteni, nici de sentimente, nici de clipe frumoase, un artist are nevoie doar de trairi intense, de tragedii ale timpului, de nevroze, de izolare, de depresii, de necazuri, de ghinion, de nesansa, de ura si multa razvratire ca sa poata, in toata esenta lui searbada, strofocat de chinurile imaginatiei, sa creeze in cele in urma.

citeste pana la capat »

Pictura cea de Taina

Majoritatea dintre voi au auzit macar o data in viata despre faimoasa pictura a lui Leonardo Da Vinci, „Cina cea de Taina”. Este controversata, dar si apreciata. Transcende granita timpului, depaseste cu usurinta orice critica, pentru ca intr-un an are aproximativ 320.000 vizitatori.

citeste pana la capat »

Ce este arta?

Arta este cea mai cunoscuta forma de manifestare a trairilor interioare si a propriei viziuni asupra lumii ori asupra a ceva concret. Scopul artei este acela de a dezvalui, de fapt, intentiile artistului. Arta inseamna a vedea lucrurile altel decat par a fi, intr-un mod original si creativ, reusind sa te diferentieze de ceilalti, prin unicitate.

citeste pana la capat »

Sa vorbim despre pictura

Opera de arta are menirea de a bucura sufletul prin intermediul ochiului si de a aduce, intr-un limbaj universal, frumusetea nascuta din ideea perfectiunii. Asemenea celorlalte arte care vorbesc prin sunet, imagine sau cuvant, pictura vorbeste si ea prin culoare si gand. Pentru ca nu poate vorbi, tabloul trebuie sa isi spuna povestea prin culoare iar pictorul, la randul sau, sa isi spuna povestea prin tablouri. In definitiv, gandul sta la baza tuturor artelor frumoase.

citeste pana la capat »